|
|
|
Obiceiurile de peste an au un caracter colectiv. Cele legate de sfârsitul anului vechi si începutul anului nou sunt vii în multe
sate chiorene (Sacalaseni, Culcea, Coruia, Culcea, etc.).
Cele 12 zile ale sarbatorilor de iarna erau si sunt foarte pretuite de colectivitatea sateasca si bogate în manifestari folclorice,
structurate pe doua registre mai importante : colindatul si petrecerea numita "".
În comuna Sacalaseni, organizarea cetelor de colindatori începea cu mult înainte, pentru reîmprospatarea repertoriului de colinde.
Colindatul propriu-zis îl încep copiii. Cei mai marisori poarta cu ei traiste, în care îsi aduna darurile: colaci, nuci, mere, bani.
Cetele de feciori sau cele mixte încep colindatul de la preotul satului si continua în zona din care fac ei parte, colindând apoi
la casele cu fete. Feciorii sunt invitati în casa unde fata si parintii ei îi servesc cu horinca, prajituri, cozonac, iar mai
nou si cu aperitive.
Dintre celelalte registre de colindat mentionam "umblatul cu steaua" al copiilor de 10-14 ani.
Se mai colinda cu "Viflaimul" si cu "Capra".
Petrecerea cea mai îndragita de chioreni în cadrul sarbatorilor de iarna este "".
Forma ei traditionala cu momente rituale a existat pâna la sfârsitul secolului al XIX -lea, pastrându-se la Coruia.
Cu mai multe zile înainte, feciorii hotarau unde se va face "" ce muzicant vor angaja. "Tizesii"
(organizatorii) trimiteau baiat la fiecare fata acasa pentru a o duce la "".
Petrecerea tine trei zile si trei nopti. În cea de-a treia seara, baitul care ducea fata în prima zi la ""
avea obligatia de a-i duce "cosarca" (cosul) cu mâncare.
Dansurile specifice ""sunt: "Dantul dintâi" ("de araduit"), "Patru pasi", "Sapte pasi", "Codreneasca",
"Roatile".
|
|
